Activitatea Fondului (Mutual al) Oamenilor de Afaceri

 

 

                        Formarea şi creşterea Fondului

            „Asociaţia Română pentru Management în Aprovizionare şi Vânzări”, „Institutul Manager” şi „Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici si Mijlocii”  au înfiinţat în noiembrie 1993 Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (FMOA) a cărui administrare au încredinţat‑o SAI SAFI SA condusă de domnul George Danielescu. Pe această bază, cei trei membri fondatori şi‑au asigurat reprezentarea în toate Consiliile de încredere(*) ale FMOA. Ulterior, SAI SAFI SA Bucureşti a colectat mult mai mulţi bani pentru FMOA de la alţi circa 220000 investitori ale căror interese n‑au fost reprezentate de nimeni de-a lungul timpului. SAI SAFI SA a emis în numele FMOA trei serii de certificate de investitor (notate A, B şi C) contrar Ordonanţei Guvernului 24 (OG24/1993) art. 10. Pentru inducerea în eroare a investitorilor,  pe certificatele de investitor s‑a plasat înscrisul fals şi înşelător că activitatea FMOA s‑ar fi desfăşurat conform OG24/1993. În realitate nici FMOA, nici SAI SAFI SA şi nici depozitarul „Banca Dacia Felix” nu aveau autorizaţie pentru activităţile pe care le desfăşurau contrar OG24/1993 art. 5, 31 şi art. 41.

 

                        Unde‑au ajuns banii investitorilor?

Majoritatea plasamentelor au constat în împrumuturi acordate, grupurilor de firme care îi aveau acţionari importanţi pe domnii Viorel Cataramă, Gelu Tofan, Raul Mitroi, Gheorghe Dragodan ş.a. Ele au fost declarate drept „conforme OG24/1993 art. 26 e) deşi n‑au fost autorizate de CNVM cum prevedea Ordonanţa. Ponderea multor active necotate ale FMOA depăşea pragul de 2%/emitent din activul total al fondului prevăzut de OG24/1993 art. 27 d). Ponderea totalităţii activelor necotate în activul net al fondului depăşea şi ea limita de 10% din OG24/1993 art. 27 e). Durata plasamentelor în astfel de active era exagerat de lungă în comparaţie cu limita maximă de 60 zile stabilită prin OG24/1993 art. 26 e).

În 1994 SAI SAFI SA a cumpărat de la FPS pentru FMOA 82% din acţiunile SC Marmura SA Bucureşti, peste pragul de 10% care permitea controlul efectiv şi exercitarea unei influenţe materiale asupra conducerii societăţii contrar OG24/1993 art. 25 şi art. 27 a). În octombrie 1995 a recidivat  achiziţionând pentru FMOA 65% din acţiunile SC Pamex SA Piatra‑Neamţ tot de la FPS dar prin firma Minola SRL Bucureşti a irakianului Munir Hana, neînregistrat că ar fi traversat vreodată frontiera României. Minola, care plătise în septembrie 1995 la FPS 30% din contractul Pamex (de 3,8 miliarde lei), a încasat peste o lună un preţ mult mai mare de la FMOA şi a transferat fondului obligaţia de plată a ratelor neachitate. După tranzacţie SAI SAFI INVEST SA a realizat că participaţia FMOA la SC Pamex SA era prea mare şi a cesionat 51% din acţiuni către SC Elvila International – firmă datoare‑vândută fondului cu mult timp înainte. Anul următor FMOA n‑a mai avut bani să plătească ratele preluate, Elvila International nici atâta, şi împreună au negociat cu FPS în septembrie 1996 un alt contract, mai exact 2 contracte, întrucât dobânzile înscrise în exemplarele părţilor erau 22%/an la FPS şi 7%/an la cumpărători. Cuplul SC Elvila International – FMOA a plătit conştiincios acţiunile „conform contractului lor” până în anul 2002, când un control al Curţii de conturi a calculat un prejudiciu de 42,8 miliarde lei adus statului.

Activele FMOA erau înregistrate cu valori care nu reflectau preţurile pieţii contrar prevederilor OG24/1993 art. 23.  Evaluarea se făcea prin metode neatestate de autorităţi contrar ultimului alineat din acelaşi articol 23, iar SAI SAFI INVEST SA. n‑a reuşit vreodată să vândă acele active la preţurile evaluate, atunci când onorarea răscumpărărilor FMOA impunea acest lucru. Calculul valorii activelor din portofoliul FMOA nu era făcut de societatea de depozitare contrar OG24/1993 art. 42 d).

 

            Autorităţile apără cercul SAFI

La 22 septembrie 1995 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare(**) (CNVM) a autorizat preluarea administrării FMOA de altă societate de administrare ‑ SAI SAFI INVEST SA cu un capital social de 100 ori mai mic decât precedenta. Transferul efectiv s‑a produs în decembrie 1995. Procedura transferului n‑a respectat OG24/1993 art. 39 nici în privinţa notificării cu 90 zile înaintea încetării administrării anterioare, nici în privinţa acceptării noii administrări de majoritatea deţinătorilor de certificate de investitor. Numele asemănătoare ale celor două societăţi de administrare erau menite să distragă atenţia investitorilor. Transferul şi autorizarea aveau menirea să îi împiedice pe investitori să recupereze prejudiciile ce aveau să apară de la cei ce le vânduseră certificatele de investitor ilegale.

Pe data de 28 martie 1996 CNVM a elaborat Instrucţiunea 6/1996 care reglementa modul de evaluare a activelor fondurilor de investiţii şi a transmis‑o anumitor persoane. Din momentul emiterii Instrucţiunii 6/1996 şi până la aplicarea ei în practică (ba chiar până la publicarea ei tardivă la 7 mai 1996) FMOA s‑a aflat în situaţia prevăzută de OG24/1993 art. 13 a) şi anume aceea că:

„… valoarea unor titluri de participare, calculată pe baza activelor nete, nu poate fi determinată corect sau poate fi determinată numai cu consecinţe negative importante pentru ceilalţi deţinători de titluri de participare.”,

dar CNVM n‑a luat măsura prevăzută în primul alineat al art. 13 şi anume suspendarea răscumpărărilor, permiţând manipularea pieţii certificatelor de investitor. SAI SAFI INVEST SA a întârziat intenţionat aplicarea Instrucţiunii 6 şi concomitent a raportat valori unitare false, mărite, ale certificatului de investitor, astfel încât să îi avantajeze pe investitorii care făceau răscumpărări. După emiterea Instrucţiunii 6 un număr mare de „persoane implicate” în înţelesul Legii 52/1994 (L52/1994) art. 2 g) – apropiaţi ai acţionarilor şi ai conducerii executive ai societăţii de administrare şi persoane care au avut acces direct sau indirect la conţinutul încă nepublicat al Instrucţiunii 6 – şi‑au răscumpărat certificatele de investitor cu încălcarea L52/1994 art. 86. Procurarea banilor necesari răscumpărărilor s-a făcut de către SAI SAFI INVEST SA printr‑o nouă emisiune ilegală de certificate de investitor – tip D – contrară Ordonanţei Guvernului 24 (OG24/1993) art. 10 şi L52/1994 art. 25 şi 29. Ulterior, CNVM avea să anuleze emisiunea certificatelor de investitor tip D prin Decizia 797/12 iunie 1996 fără a dispune toate măsurile legale ce se impuneau într‑o astfel de situaţie. Datorită volumului mare al răscumpărărilor de după emiterea Instrucţiunii 6, dar şi datelor false din raportările fondului, lichidităţile FMOA au scăzut dramatic făcând imposibilă continuarea activităţii. Confruntată cu această situaţie, SAI SAFI INVEST SA a raportat vineri 26 aprilie 1996 o scădere bruscă de peste 40% a activului net unitar al FMOA, motivată prin „aplicarea Instrucţiunii 6”, iar după acel moment valoarea reală a activului net unitar s‑a degradat continuu prin efectele inflaţioniste.

            Duminică 28 aprilie 1996, CNVM a sărit în ajutorul SAI SAFI INVEST SA (asediată de investitori) cu o suspendare pe 10 zile a răscumpărărilor FMOA prelungită la 13 mai 1996 cu o altă suspendare pe 90 zile. Aceste suspendări nu mai foloseau la protejarea intereselor investitorilor căci ei fuseseră deja păgubiţi prin răscumpărările masive ce le‑au precedat. Rostul lor era de a acoperi carenţele grave ale formulelor de evaluare proaspăt promovate prin Instrucţiunea 6/1996 şi care contraveneau OG24/1993 art. 23, în sensul că activele necotate nu puteau fi vândute la preţuri apropiate de cele calculate. Deşi CNVM cunoştea faptul că formulele de evaluare erau nerealiste şi inaplicabile le‑a copiat în august 1996 în Regulamentul CNVM 9/1996. Intervenţia CNVM din acel moment s-a făcut de fapt pentru a întârzia scoaterea la iveală a celorlalte ilegalităţi la care ne‑am referit, astfel încât ele să fie depistate de păgubiţi cât mai târziu, eventual după termenele de prescriere. Însuşi preşedintele CNVM, domnul Ştefan Boboc, a apărut la TV alături de domnul George Danielescu ca să îi dezinformeze pe investitori, asigurându‑i că problemele FMOA nu erau atât de grave iar economiile lor erau pe mâini bune.

Investitorii au reclamat autorităţilor că au fost înşelaţi. S-a instrumentat un Dosar penal cu numai 2500 părţi vătămate, în care nu apare nici un membru fondator şi care s‑a soluţionat în defavoarea reclamanţilor. În paralel cu dosarul penal câţiva investitori, care au solicitat răscumpărări şi au fost refuzaţi de SAI SAFI INVEST SA, s‑au adresat justiţiei cu acţiuni civile. Deşi cazurile judecate erau identice, sentinţele pronunţate de judecători au fost diferite de la caz la caz. Pe puţine dintre ele le‑au câştigat reclamanţii, deoarece, în marea majoritate a cazurilor, sentinţele au favorizat pe SAI SAFI INVEST..

Pe durata suspendării răscumpărărilor a avut loc o rotire a cadrelor în SAI SAFI INVEST SA, prin care conducerea executivă a societăţii a fost preluată de o echipă condusă de domnul Viorel Cataramă, situat într‑un grav conflict de interese cu investitorii, în calitatea sa de cel mai important datornic al FMOA. Din consiliul de administraţie avizat de CNVM la 2 iunie 1996 mai făceau parte domnii Andrei Ion Chiliman, Radu Boroianu, Dan Ruşanu şi Bogdan Stanca. Domnul George Danielescu din vechea conducere s‑a întors la SC SAFI SA (schimbată ulterior în SC SOPAS SA) iar fostul său adjunct, domnul Dan Constantinescu, a preluat conducerea Libra Bank şi un fotoliu într‑o comisie parlamentară ce supraveghea pe CNVM. Ionuţ Mircea Costea – unul dintre acţionarii care au cesionat Minola „arabului fantomă” – a fost promovat Secretar de stat în Ministerul de Finanţe, iar apoi Director BERD pentru zona România, Ucraina şi Georgia.

            La 16 iunie 1997 domnii miniştri Ulm Spineanu, Mircea Ciumara, Călin Popescu‑Tăriceanu şi Valeriu Stoica şi preşedintele Camerei de comerţ domnul George Cojocaru au solicitat modificări imediate în Legea 31/1991 a societăţilor comerciale. Primul Ministru Victor Ciorbea le‑a aprobat textul propus şi a dispus publicarea în Ordonanţa de urgenţă 32. Ordonanţa şi mai ales „urgenţa” au venit ca o mănuşă la FMOA căci fapta de care erau acuzaţi administratorii SAI SAFI INVEST SA era tocmai bancruta frauduloasă abrogată prin proaspăta reglementare. Practic autorităţile au optat la un artificiu legislativ de scurtare a termenelor de prescripţie întrucât au realizat că nu puteau acoperi timp de 3 ani ilegalităţile de la FMOA şi din sistemul bancar. Inculpaţii au invocat OUG32/1997 pentru încetarea urmăririi penale şi cererile lor au fost admise de instanţe. Nu s‑a observat că fapta era incriminată de lege în momentul în care s‑a produs, şi judecătorii puteau stabili ca inculpaţii să achite păgubiţilor prejudiciul ce s‑a produs din vina lor, chiar dacă acuzaţii nu mai puteau fi sancţionaţi cu închisoarea.

 

                        Fondatorii FMOA „ajută” ceilalţi investitori

Puterile depline de control şi decizie conferite celor 3 fondatori FMOA de OG24/1993 art. 5 şi 7 prin „Contractul de societate”, prin „Contractul de administrare” şi prin „Reglementările interne ale fondului” nu i‑au mai satisfăcut. La 24 iunie 1996 ei au înfiinţat „Asociaţia Investitorilor FMOA” cu sediul pe str. Dinicu Golescu, nr.15, Bl.E, et.6, ap.25 cu scopul declarat de a‑i „proteja şi pe ceilalţi”. Fondatorii erau reprezentaţi în „Asociaţia Investitorilor FMOA” de Dl. Marin Antonescu, Dl. Ioan Ianaşi şi Dna. Mihaela Crăsnaru, singurii investitori înscrişi explicit pe buletinele de vot în cadrul primei Adunări Generale a Investitorilor (AGI) care s‑a desfăşurat în perioada iunie‑august 1996. Celorlalţi investitori nu li s‑a comunicat modalitatea şi termenul în care se puteau înscrie pe buletinele de vot, nu li s‑a permis să fi participat la elaborarea regulilor de desfăşurare a alegerilor, şi nici să fi supravegheat desfăşurarea alegerilor. Pentru ca nici un investitor să nu poată verifica cum i s‑a înregistrat votul, organizatorii au colectat voturile prin poştă dar fără confirmare de primire cum prevedea Regulamentul CNVM 9/1996 art. 11. Regulamentul de vot aprobat de autorităţi trebuia să împiedice promovarea prin AGI a intereselor majorităţii investitorilor, în contractele de societate, de administrare, şi de depozitare, şi să dea certitudinea candidaţilor unici la consiliul de încredere că vor fi votaţi chiar şi cu un singur vot „pentru” şi restul „împotrivă”.

Pe buletinele de vot au apărut promisiuni neonorate:

-          adecvarea capitalului social al SAI SAFI INVEST SA la dimensiunile fondului administrat prin „majorarea la 1 miliard  lei a capitalului social vărsat integral până la 31 decembrie 1996”

-          prezentarea unei reţele de 117 puncte de lucru cu investitorii, care au dispărut dintr‑o dată,

-          cotarea societăţilor din portofoliul FMOA la Bursa de valori

-          preluarea finanţărilor (circa 138 miliarde lei) de Libra Bank.

Buletinele de vot s‑au distribuit chiar şi deţinătorilor de certificate de investitor ilegale tip D. Aceştia trebuiau să fie de fapt desdăunaţi imediat la valoarea investită actualizată, de către persoanele care i‑au prejudiciat şi trebuiau să fie informaţi corect despre acest drept al lor.

Pe durata suspendării FMOA, certificatele de investitor au fost preschimbate ilegal pe mobilă Elvila, electronice şi electrocasnice, precum şi pe acţiuni ale SC Elvila Internaţional SA, contrar OG24/1993 art. 12 (operaţiuni pentru care nu exista cadru legal, pentru care nu s‑au prezentat investitorilor metodele de decontare şi nici un raport despre modul cum s‑au înfăptuit). Deşi emisiunea acţiunilor SC Elvila Internaţional SA era „nulă de drept” conform L52/1994 art. 25, iar preţul cotaţiei acţiunilor societăţii la Londra era o ficţiune folosită de evaluatorul „Coopers & Lybrand” pentru aprecierea parităţii schimbului, CNVM a aprobat ca ea să fie prezentată în materialul informativ distribuit investitorilor. La scurt timp după „emisiunea” de acţiuni, SC Elvila Internaţional SA a pierdut totul, inclusiv sediul, iar astăzi nu mai are nici un salariat dar are în schimb datorii enorme.

Realizând cacealmaua votării, majoritatea investitorilor au boicotat AGI, dar la 9 august 1996 CNVM a validat rezultatul votării în care SAI SAFI INVEST SA a primit dreptul de a administra în continuare FMOA, deşi pierduse dreptul de a candida prin motivul invocat la suspendarea răscumpărărilor şi anume OG24/1993 art. 39 c).

După reluarea activităţii, în fiecare lună, investitorii aveau dreptul să stea la o coadă imensă la care să îşi răscumpere 5, 7 şi ulterior 10% din valoarea certificatelor de investitor. De când AGI „aprobase” continuarea FMOA şi până la 5 august 1997 numărul investitorilor s‑a înjumătăţit evidenţiind discordanţa dintre interesele reale ale investitorilor (retragerea din fond) şi „rezultatul votului – continuarea neschimbată a activităţii FMOA”.

Pentru redresarea situaţiei SAI SAFI INVEST SA a numit drept Director al societăţii pe Doamna Cristina (Mahika) Voiconi.

 

Transformarea în fond cu capital de risc

SAI SAFI INVEST SA a solicitat şi a mai obţinut neîntemeiat la 5 august 1997 o nouă suspendare a răscumpărărilor pe o durată ce a depăşit 10 zile cât prevedea OG24/1993 art. 13 c). Suspendarea a depăşit şi cele 90 zile prevăzute de OG24/1993 art. 39 c) în situaţia în care CNVM i‑ar fi retras societăţii de administrare autorizaţia acordată şi avea să dureze peste un an de zile. Investitorii au reclamat din nou ilegalităţile la Parchet şi la Poliţie şi cu aceste plângeri s-a instrumentat la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie al doilea Dosar penal cu numărul 453/P/99/19 iulie 2000, Dosar care n‑a mai ieşit de acolo niciodată. Majoritatea învinuiţilor au fost scoşi cu grijă din Dosar, fără a li se comunica în vreun fel celor circa 9000 petenţi că faptele reclamate şi/sau prejudiciul n‑ar fi existat.

Când investigaţia penală din timpul suspendării răscumpărărilor FMOA era în toi, de sub nasul anchetatorilor şi cu aprobarea Consiliului de încredere, s‑au răscumpărat 44730 certificate de investitor între 31 decembrie 1997 şi 31 decembrie 1998. Ulterior, între 31 decembrie 1998 şi 31 martie 1999, s‑au găsit 113434 certificate de investitor neînregistrate pentru care n‑a răspuns nimeni.

Între timp a ajuns la Instanţă Dosarul penal Gheorghe Dragodan în care era implicat domnul Sorin Mahika în calitatea sa de fost administrator al conturilor clienţilor FMOA. SAI SAFI INVEST SA a interpretat obligaţia prevăzută în OG24/1993 art. 36 de a „acţiona independent … exclusiv în interesul investitorului”, în modul următor:

-          a exclus toate interesele investitorilor

-          a pus mai presus de ele interesul „Mahika”

-          a retras plângerea penală FMOA prin reprezentantul autorizat al SAI SAFI INVEST SA

S‑a pierdut astfel orice şansă de a recupera vreun ban împrumutat lui Dragodan, dar s‑a creat drum liber ca ulterior, domnul Sorin Mahika să mai acorde credite printr‑o societate de leasing, şi să devină chiar cenzor al unei asociaţii de societăţi cu acest profil.

Ştafeta conducerii SAI SAFI INVEST SA a fost preluată de doamna Neli Neacşu întrucât doamna Cristina Mahika Voiconi a fost promovată în conducerea executivă a LIBRA BANK.

Spre sfârşitul anului 1998, pe durata suspendării FMOA, pe lângă SC Pamex SA au apărut alte 2 societăţi, SC Pamex Industries SA Bucureşti şi SC Elvila Pamex SA Piatra‑Neamţ. Într‑o vreme în care SAI SAFI INVEST SA trebuia să aibă autorizaţia retrasă, acţiunile SC Pamex SA au dispărut din activele FMOA şi în locul lor au apărut acţiuni SC Pamex Industries SA, dar nu pentru multă vreme, căci în 1999 aceasta a fost radiată, iar acţiunile sale au fost, se pare, incluse în SC Elvila ( probabil şi Pamex ) SA. „Suveica” organizată cu acţiunile Pamex a fost menită să reducă cota FMOA în cadrul acestor societăţi, în favoarea celorlalţi acţionari.

În august 1998 domnii membri ai Consiliului de încredere (Marin Antonescu, Ioan Ianaşi şi Mihaela Crăsnaru) uitând că nu le expirase mandatul anterior de 3 ani în care se angajaseră să menţină FMOA ca fond deschis şi că reprezentau chiar o Asociaţie cu acest obiectiv, au cerut investitorilor permisiunea de a îl transforma în fond cu capital de risc, deşi nu exista nici cadrul legal pentru aceasta, şi nici prevederi corespunzătoare în Contractul de societate. De fapt domniile lor s‑au înscris pe buletine să ducă la îndeplinire toate variantele de vot (fond deschis, fond închis, lichidare), considerând că ar fi periculos ca vreun intrus să le fi preluat îndatoririle. Regulamentul votării nu a permis supraveghere din partea altor investitori. Voturile care au sosit la SAI SAFI INVEST SA Bucureşti tot fără confirmare de primire ca şi la precedentul rund, au fost păzite de cenzorul independent domnul Mihail Epuran de la locuinţa sa din Timişoara, iar apoi au fost numărate. Rezultatul votului n‑a putut fi publicat până la data de 4 septembrie 1998 cum scria pe buletinele de vot, şi nici după avizul CNVM din 21 octombrie 1998 întrucât era vulnerabil în faţa justiţiei. A fost necesar sprijinul autorităţilor pentru consolidarea lui.

Pe data de 02 aprilie 1999 din inspiraţia domnului Ştefan Boboc, Preşedinte al CNVM, a emanat Regulamentul 5/1999 ‑ un experiment interzis în Europa civilizată prin Directiva 85/611/20 decembrie 1985 art.1 alin.5 – conţinând procedura de transformare a fondurilor deschise de investiţii în fonduri cu capital de risc. Regulamentul 5/1999 avea să încalce Codul Civil Român art. 1191 unde se cere ca actele ce privesc o sumă mai mare de 150 lei să fie întocmite numai ca acte autentice sau ca acte sub semnătură privată, şi art. 1172 unde se cere ca actul sub semnătură privată să fie iscălit de contractanţi. Or Regulamentul se referea la fonduri deschise de investiţii ale căror active depăşeau prin definiţie suma de 150 lei ( chiar şi echivalentul ei din 1864 când s‑a publicat Codul Civil ), la actul primordial al fondului (contractul de societate), iar contractanţi erau toţi investitorii şi nu numai cei 3 membri ai Consiliului de încredere cum stabilise greşit CNVM. Acelaşi Regulament 5/1999 stabilea ca fondul cu capital de risc rezultat din transformare să încalce OG20/1998 art. 6 (1) în privinţa aportului asociaţilor (numai numerar în OG20/1998 art.6 ↔ orice fel de active existente în fondul deschis în R5/1999), art. 6 (2) în privinţa numărului membrilor fondatori (cel mult 50 investitori în OG20/1998 art.6 ↔ cel puţin 500 investitori la fondul deschis OG24/1993 art.6), şi art. 10 (1) în privinţa valorii certificatelor de investitor distribuite (cel puţin 100.000.000 lei în OG20/1998 ↔ orice valoare rezultă din calcul la fondul deschis în R5/1999). Întrucât Regulamentul 9/1996 art. 5 a) (valabil atât pentru fondurile deschise cât şi pentru cele cu capital de risc) plasa modificarea Contractului de societate în competenţa Adunării generale a investitorilor, s‑a greşit în Regulamentul 5/1999 art. 2 (2) când competenţa întocmirii Contractului a fost transferată Consiliului de încredere.

Nu s‑a uscat bine cerneala de pe Regulamentul 5/1999 şi acelaşi domn Ştefan Boboc a semnat la 18 mai 1999 Decizia CNVM 1094 de autorizare a transformării FMOA în Fondul cu capital de risc „Fondul Oamenilor de afaceri” (FOA) administrat de SAI SAFI INVEST SA. S‑a îngrijit ca investitorii să nu îi poată afla isprava în timp util, ca să n‑o atace în contencios administrativ, şi a publicat tardiv Decizia după 6 luni. Din viteza cu care a trebuit să se acţioneze la autorizarea FOA, CNVM n‑a observat că:

  1. Societatea de administrare SAI SAFI INVEST SA şi cea de depozitare LIBRA BANK SA se aflau în situaţia de incompatibilitate interzisă explicit de OG24 art. 44 alin. 3 deoarece aveau pe domnii Viorel Cataramă, Dan Constantinescu şi Cristina Mahika Voiconi  acţionari semnificativi comuni sau erau acţionari semnificativi la o societate şi simultan membri ai conducerii executive ai celeilalte societăţii
  2. CNVM nu a verificat atent nici conformitatea contractului civil cerută de OG20/1998 art. 7 (1), şi nici realitatea vărsământului integral subscris
  3. Lipseau reglementările de întocmire a situaţiilor financiare lunare, trimestriale, semestriale şi anuale ale fondului care trebuiau raportate conform OG20/1998 art. 9 (2).
  4. Din contractul de societate lipseau capitolele referitoare la procedurile de fuziune, de dizolvare şi de lichidare a fondului indicate de Regulamentul CNVM 5/1998 art. 13
  5. În contractul de societate nu s‑au precizat limitele maxime ale comisioanelor de administrare şi depozitare contrar Regulamentului CNVM 9/1996 art. 3 punctele 10 şi 11
  6. Lipsea Prospectul fondului indicat de Regulamentul CNVM 9/1996 art. 27 h)
  7. Nu s‑a precizat cum şi când trebuiau informaţi investitorii despre conţinutul noului contract de societate
  8. Nu s‑a precizat cine avea obligaţia întocmirii actelor fiscale ale fondului
  9. Durata fondului a fost stabilită la 99 ani fără acordul celorlalţi investitori

Inventarul activelor transferate de la FMOA la FOA pe data de 31 martie 1999 cuprindea destule curiozităţi:

-          activele nu erau evaluate nici recent nici simultan

      – 30 iunie1998                SC Bursa Maritimă şi de Mărfuri SA Constanţa

      – 27 ianuarie 1999         SC Pamex Industries SA Bucureşti

      – 30 martie 1999            SC Marmura SA Bucureşti şi SC Naţionala CAR SA

      – 31 decembrie 1998     celelalte active necotate

-          evaluarea unor active (precum Pamex Industries SA) nu s‑a făcut pe baza bilanţurilor vizate de DGFP cum prevede Regulamentul 9/1996 art.17 b)

-          „acţiunile” SC Tofan Recap SA înregistrate la transformarea FMOA nu erau acţiuni pentru că la Registrul Comerţului nu a fost înregistrată nici o societate comercială cu acest nume.

Cu puţin timp înainte ca Tofan Grup să‑şi vândă în anul 2001 o parte din activele sale unui mare concern internaţional, SAI SAFI INVEST SA i‑a restituit „Tofan Recap”, pentru ca nimic din profitul realizat din tranzacţie să nu revină investitorilor FOA.

 

Continuarea funcţionării Fondului cu capital de risc FOA

            După ce a obţinut autorizarea FOA, SAI SAFI INVEST SA nu a distribuit investitorilor certificatele de investitor stipulate în OG 20/1998 art. 10 şi în Contractul de societate civilă Cap IX. La 15 zile după ce s‑a obţinut autorizarea definitivă, nu s‑a convocat Adunarea generală a investitorilor cum prevedea Regulamentul CNVM 5/1998 art. 12  pentru ca investitorii să nu devină părţi contractante, şi pentru ca aceştia să nu stabilească „forma şi conţinutul informării investitorilor” pe care o doreau după cotarea FOA pe Piaţa RASDAQ.

În octombrie 2001 CNVM a îndrăznit să verifice calcului activului net al FOA pe anul 2000 certificat fără rezerve de auditor, l‑a găsit greşit şi a sancţionat SAI SAFI INVEST SA cu amendă. În mod suspect, contrar Regulamentului 2/1996 art.5, CNVM n‑a dispus întocmirea unui amendament la raportul care fusese publicat, însă a convenit cu SAI SAFI INVEST ca pe viitor să facă pentru investitori numai rapoarte „Conform Regulamentului CNVM 2/1996” şi nu pe baza Regulamentului CNVM 9/1996 ca până atunci. Ideea a fost preluată imediat de SAI SAFI INVEST SA care, a plasat într‑un loc din rapoarte textul „FOA nu întocmeşte raportări financiare în conformitate cu L82/1991 pentru că nu este societate comercială” şi pe această bază a completat rubricile formularelor după cum a avut chef, în multe locuri înscriind „nu este cazul”. Faptul că OG20/1998 art.9 (2) prevedea obligaţia întocmirii lunare a raportărilor privind situaţia financiară a FOA a fost ignorat la unison atât de către SAI SAFI INVEST cât şi de CNVM. De aceea, din rapoartele FOA aveau să lipsească:

Precizăm că în Uniunea Europeană, prin Directiva 2001/34/EC art.4 alin.2, fondurile închise de investiţii admise la cota unei pieţe sunt obligate să ţină evidenţe contabile după aceleaşi reguli ca şi societăţile comerciale.

 

Noi alegeri la FOA şi noi legi în 2002 …

În anul 2002 s‑au organizat noi alegeri la FOA cu listă unică de candidaţi. Au câştigat bineînţeles toţi cei care au ştiut din timp să se înscrie şi să candideze: aceiaşi domni Marin Antonescu, Ioan Ianaşi şi Tănase Gheorghe. CNVM a avizat şi rezultatul acestor alegeri, dar ulterior a descoperit că voturile s‑au colectat prin scrisori obişnuite iar pe formularul de vot scria că trebuiau să circule prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, şi a emis la 15 aprilie 2003 Ordonanţa 60 de amendare a Directorului SAI SAFI INVEST SA Doamna Neli Neacşu. Alegerea vinovatului, ca şi recunoaşterea vinovăţiei au fost surprinzătoare în condiţiile în care Regulamentul 9/1996 art. 9 stabilea că:

Indiferent cui aparţine iniţiativa de convocare a adunării generale a investitorilor, procedura efectivă de convocare, organizare şi desfăşurare a acesteia va fi îndeplinită de către consiliul de încredere al fondului.

În martie 2002 s‑a adoptat un nou pachet de legi pentru valorile mobiliare. OUG 25/2002 art. 17 (3) din pachet (înlocuitoarea L52/1994) prevedea ca sancţiunile să fie stabilite prin legi specifice fiecărui tip de emitenţi, dar OG20/1998 (singura aplicabilă FOA) nu avea sancţiuni, iar potrivit OUG 26/2002 art. 102 actele normative specifice „altor organisme de plasament colectiv” urmau să apară în 12 luni.

În ianuarie 2003 CNVM a emis Decizia 96 care reglementa modul de evaluare al activelor necotate ale fondurilor de investiţii şi care, iniţial a fost transmisă numai societăţilor de administrare, ca orice act individual, deşi conform definiţiei din OUG 25/2002 art. 7 (3) avea conţinut de normă. CNVM a admis publicarea Deciziei 96 pentru informarea investitorilor abia în august 2003 repetând întocmai procedura ilegală aplicată în cazul Instrucţiunii 6/1996.

Celelalte reglementări indicate de OUG 26/2002 art. 102 n‑au mai apărut niciodată. În şedinţa comună a celor două camere ale Parlamentul din 5 mai 2004 prilejuită de prezentarea Raportului CNVM pe anul 2002 s‑a votat în unanimitate cerinţa ca Doamna Gabriela Victoria Anghelache, preşedinte al CNVM, să mobilizeze instituţia ca să întocmească actele normative restante şi să prezinte analiza fondurilor cu capital de risc. Solicitarea Parlamentului n‑a fost onorată, în schimb CNVM a propus o nouă lege (L297/2004 votată şi publicată la 28 iunie 2004) comună tuturor valorilor mobiliare, în care a obţinut la art. 291 e) abrogarea OG20/1998, desfiinţarea fondurilor cu capital de risc, şi un nou termen de 1 an pentru a întocmi actele normative pentru fondurile închise

 

            … un nou val de ilegalităţi …

Auditorul financiar Doamna Maria Constantin de la SC AUDIT EXPERT SRL Ploieşti certifică fără rezerve raportul FOA din anul 2002 în care, fără să verifice, credea că „Evidenţele contabile sunt organizate de SAI SAFI INVEST SA pe principii contabile consacrate şi pe baza unui proiect de plan contabil propriu avizat experimental de Ministerul Finanţelor Publice”. Ministerul Finanţelor Publice (MFP) a infirmat însă acordarea vreunui aviz de acest fel la SAI SAFI INVEST SA, şi‑a trimis o echipă să verifice despre ce este vorba. Inspectorii au descins la SAI SAFI INVEST SA pe data de 25 februarie 2003, n-au găsit „avizul experimental” dar în timpul căutării lui au descoperit o evaziune fiscală de 3,6 miliarde lei constând din restanţe la plata impozitelor pe venitul distribuit investitorilor, penalizări şi amenzi. Rapoartele către investitori nu au reflectat în nici un fel astfel de cheltuieli.

La sfârşitul anului 2002 auditorul nu a mai găsit nici o urmă din cele 5,75 miliarde lei active necotate obţinute de FOA în anul 2000 „printr‑o sentinţă judecătorească definitivă”.

În anul 2002 FOA şi‑a crescut ponderea plasamentelor la LIBRA BANK în acţiuni şi conturi bancare la circa 41,7% din activul net al fondului depăşind cu mult limita de 20% prevăzută în OG20 art.11 (2). Deşi fondul depăşea deja ponderea maximă legală a plasamentelor la LIBRA BANK, FOA şi‑a majorat participaţia la acest emitent prin compensarea acţiunilor Naţionala CAR cu acţiuni LIBRA BANK (operaţiune pentru care nu exista cadru legal).

La 31 decembrie 2002 s‑a menţinut încă meteahna că activele nu erau evaluate recent şi simultan:

      – 30 iunie 2001               SC Bursa Maritimă şi de Mărfuri SA Constanţa

      – 30 iunie 2002               celelalte active necotate

            Acţiunile SC MARMURA SA au fost evaluate la data de 30 iunie 2002 la valoarea de 37 miliarde lei, deşi la sfârşitul anului 2002 societatea era în reorganizare judiciară, avea capitaluri proprii de 16,9 miliarde lei şi raportase o pierdere suspect de mare de 27,8 miliarde lei, adică 8,9 milioane lei/lună pe fiecare salariat (într‑un an în care salariul mediu pe ramură fusese 4,8 milioane lei). Pierderea MARMURA din 2002 a fost acoperită  în principal de FOA (o parte neînsemnată fiind acoperită din fondul de rezervă al societăţii) în 2 tranşe până la data de 31.05.2004 cum a hotărât SAI SAFI INVEST SA. „Investiţia” a reprezentat 10,4% din activul net şi, conform Contractului de societate, cap. XI „Atribuţii CI” alin. 6,  trebuia analizată şi aprobată de Consiliul de încredere întrucât depăşea cota de 4%. În anul 2003 SC MARMURA SA a realizat o pierdere şi mai mare, de 46,2 miliarde lei, 13,3 milioane lei/lună pe fiecare salariat (când salariul mediu pe ramură fusese 5,9 milioane lei). Aplicarea Deciziei 96/2003 a evidenţiat derapajele de evaluare a activelor necotate de până atunci şi a determinat în semestrul I 2003 o scădere a activele necotate ale FOA şi bineînţeles o scădere a comisioanelor de administrare şi depozitare calculate pe această categorie de active. Văzându‑şi afectate propriile interese prin aplicarea Deciziei 96/2003, SAI SAFI INVEST SA a adus o inovaţie la formula de evaluare primită de la CNVM, multiplicând rezultatul cu raportul creşterii valorii mijloacelor fixe din cadrul operaţiunilor de reevaluare. Operaţiunea de reevaluare a mijloacelor fixe MARMURA petrecută în semestrul II 2003 (al cărei efect a fost de fapt anulat prin pierderea uriaşă din 2003) a fost înregistrată la FOA în semestrul II 2004. După ce a fost organizată şi evaluată conform regulilor stabilite de SAI SAFI INVEST SA, la 21 februarie 2005 SC MARMURA SA a intrat din nou în procedură de reorganizare judiciară.

Ca să se poată realiza mai uşor pierderi „tip MARMURA” a fost angajat la 20 iulie 2000 consultantul SC LARIVE IBD SRL căruia i s‑a plătit în avans suma de 873 milioane lei. Prin contractul încheiat, LARIVE s‑a obligat să mijlocească vânzarea MARMURA, dar vreme de 5 ani n‑a izbutit să o facă. Ca să nu bată la ochi plata către LARIVE (doar vânzarea‑cumpărarea activelor FOA era sarcina SAI SAFI INVEST care a şi încasat comision pentru asta) SC AUDIT SRL Ploieşti, auditorul FOA, a înregistrat‑o în roşu drept „Obligaţie” FOA, deşi conform regulilor contabile împrumutul acordat cuiva este un drept (un activ) şi nu o obligaţie (un pasiv). Acelaşi auditor înregistrează în portofoliul FOA 1756500 acţiuni MARMURA neîncredinţate depozitarului, pentru că nici nu fuseseră emise, contrar OUG26/2002 art. 16. În Raportarea anuală MARMURA pentru anul 2002 pretinsele acţiuni şi vărsământul corespunzător lor n‑au fost înregistrate drept majorare de capital social.

Un sfert de miliard de lei ai FOA sunt „păstraţi în evidenţe” până şi în primul trimestru al anului 2005 drept depozite la băncile Credit Bank şi Bankcoop. Dacă la data depunerii suma era importantă astăzi ponderea ei în activele fondului este neînsemnată. Pentru această sumă FOA plăteşte de ani de zile comisioane de administrare, de depozitare, taxă CNVM, etc. pentru că SAI SAFI INVEST SA o înregistrează drept „depozite la bănci supravegheate de BNR”. Băncile în cauză nu mai sunt de mult supravegheate ci sunt de-a dreptul radiate din Registrul Bancar BNR de la data de 23 aprilie 1999 şi respectiv de la 27 septembrie 2000. Tribunalul Bucureşti a pronunţat sentinţele civile definitive de faliment 7211/09 noiembrie 2000 pentru Credit Bank şi 721/08 februarie 2000 pentru Bankcoop.

Au existat litigii ale FOA care au fost ascunse investitorilor cum ar fi acelea din  2002 în care APAPS urma să primească 2,6 miliarde lei, şi cele cu răscumpărări FMOA neonorate de 57 milioane lei. Raportul anual FOA din 2004 prezintă în premieră un litigiu în care FOA datorează o sumă exagerat de mare de 24,96 miliarde lei (6% din activul net).

În spatele rapoartelor pe care SAI SAFI INVEST SA refuză să le întocmească conform normelor se pot ascunde multe lucruri. Bunăoară numai cele 14,1 milioane acţiuni Banca Transilvania (TLV) rămase în portofoliu la sfârşitul anului 2004 trebuiau să aducă un venit de 68,26 miliarde lei (mai mult decât venitul de 65,14 miliarde lei raportat pentru toate activele cotate). Întrucât SAI SAFI INVEST SA a refuzat să ne pună la dispoziţie situaţiile de venituri şi cheltuieli pe care i le-am cerut, noi am calculat în următoarele tabele veniturile şi cheltuielile cu acţiunile cotate şi pe cele financiare ca să aflăm de ce sunt ele secrete.

 

Tabel variaţia valorii activelor cotate

Sursa variaţiei valorii emitenţilor

Sume calculate ANPI [lei]

Sume raportate SAI SAFI INVEST [lei]

Cotaţie bursieră acţiuni TLV rămase la FOA

+68.267.896.750

?

Acţiuni TLV achiziţionate prin valorificarea dreptului de preempţiune evaluate la preţul de la începutul anului 2004

+2.388.469.600

?

Acţiuni TLV acordate gratuit de emitent evaluate la preţul de la începutul anului 2004

+27.467.382.000

?

Cotaţie bursieră acţiuni TLV vândute

+51.022.026.300

?

Acţiuni TLV vândute

-123.610.026.300

?

Cotaţie bursieră acţiuni SIF-uri şi PETROM rămase la FOA

+9.240.210.000

?

Cumpărare noi acţiuni cotate

+30.363.229.954

?

TOTAL

+65.139.188.304

+65.139.188.304

 

Tabel variaţia lichidităţilor fondului

Sursa variaţiei valorii emitenţilor

Sume calculate ANPI [lei]

Sume raportate SAI SAFI INVEST [lei]

Acţiuni TLV vândute

+123.610.026.300

?

Acţiuni TLV achiziţionate prin valorificarea dreptului de preempţiune cu preţul de 3500 Lei/acţiune

-7.599.676.000

?

Acţiuni Libra Bank vândute

+4.250.000.000

?

Dividende SIF-uri, PETROM şi AZOMUREŞ

+1.104.109.418

?

Cumpărare noi acţiuni cotate

-30.363.229.954

?

Dobânzi bancare

+22.300.000.000

?

Încasări contracte finanţare persoane fizice

+3.131.094.263

+3.131.094.263

Obligaţiuni municipale cumpărate

-261.382.192

-261.382.192

Plasament în bilet la ordin  ?!?

-4.253.964.250

-4.253.964.250

Acoperire pierderi Marmura 2002  ?!?

-15.076.227.000

-15.076.227.000

Comision administrare şi depozitare

-17.454.494.335

?

Plăţi venit distribuit investitorilor

-6.530.000.000

?

TOTAL

+72.856.256.250

+30.484.928.854

 

 

 

Dispărut din FOA

+42.371.327.396

Din acest tabel rezultă că în anul 2004 din Fond au dispărut direct circa 42,37 miliarde lei şi prin „sponsorizări Marmura” au dispărut alţi 15,08 miliarde lei. Încă 774 milioane lei s-au pierdut în martie 2005 în litigii, iar alţi 24,19 miliarde lei aflaţi în litigiu sunt pe cale de dispariţie. Cel mai probabil o parte însemnată din venitul FOA fie n-a fost realizată prin contractarea unor dobânzi improprii la depozite, fie a fost cedată fără vreo logică persoanelor care i-au cumpărat sau vândut active. Investitorilor FOA li s-au plătit efectiv în anul 2004 numai 8,72% din suma dintre banii dispăruţi şi banii care au acoperit pierderi ale emitenţilor din portofoliu.

 

…şi aceeaşi veche ignoranţă a Consiliului de încredere

Potrivit Contractului de societate FOA, cap. XI, „Atribuţii CI”, alin.12, Consiliul de încredere trebuia

„să întocmească un raport către investitori care va fi inclus în raportul anual al Fondului privitor la modul în care, în opinia Consiliului de încredere, Societatea de administrare s‑a achitat din toate punctele de vedere de a administra Fondul în conformitate cu reglementările interne şi ale documentelor de constituire.”

Soarta a fost potrivnică şi Consiliul de încredere n‑a îndeplinit această îndatorire deoarece, pe de o parte nici nu se putea privi la felul în care a fost administrat FOA, iar pe de altă parte n‑o fi primit de la Societatea de administrare Rapoartele anuale despre care face vorbire Contractul, căruia să‑i fi ataşat raportul propriu. În atari condiţii Consiliul de încredere nu a îndeplinit nici atribuţia de la acelaşi capitol, dar alin.11

„să aprobe raportul anual privind activitatea şi rezultatele Fondului, după ce acesta a fost analizat în prealabil de către un cenzor extern independent, în vederea publicării respectivului raport.”

din moment ce raportul de audit nu s‑a publicat niciodată, nici când fondul era deschis şi nici după transformarea lui în fond cu capital de risc.

Facem pentru domnii Marin Antonescu, Ioan Ianaşi şi Tănase Gheorghe oficiul de a le povesti cum a fost administrat FMOA‑FOA pentru ca să poată realiza analizele autoasumate din acelaşi Contract alin.7

să primească şi să analizeze Raportul Administratorului privind modul gestionare şi utilizare a resurselor Fondului, precum şi Rapoartele cenzorului extern independent modul gestionare şi utilizare a resurselor Fondului şi activitatea Administratorului.”

Consiliul de încredere ar fi putut să afle aceste date direct de la sursă dacă ar fi invocat cea de a 9‑a dintre atribuţiile sale

„să verifice respectarea strictă, integrală şi permanentă, de către Administrator a Contractului de administrare şi a prevederilor legale în vigoare.”

dar interese obscure care ne scapă i‑au determinat pe membrii Consiliului să nu îi ceară lui SAFI INVEST SA să respecte Legea şi Actele fondului. Aceeaşi membri ai Consiliului trebuiau să se îngrijească conform atribuţiilor de la alin. 10

 „să verifice modalităţile de recuperare a sumelor plasate în baza contractelor de finanţare (contracte de finanţare persoane fizice şi juridice) şi respectarea termenelor angajate

dar termenele din contractele de finanţare au trecut şi de la înfiinţarea FOA până la 31 decembrie 2002 s‑a recuperat de la persoanele juridice împrumutate doar 14% din principal, iar de la persoanele fizice 69,5%, iar dobânzi aproape deloc. La biletele la ordin acordate situaţia este mult mai proastă existând şanse de încasare de la un singur datornic din cei 51. Surprinzător este faptul că membrii Consiliului de încredere n‑au solicitat administratorului desdăunări pentru felul iresponsabil în care a acordat aceste împrumuturi. Dimpotrivă, Consiliul de încredere al FOA a constatat periodic micşorarea prin inflaţie a veniturilor reale acordate societăţii de administrare (nu şi a economiilor investitorilor !) şi a făcut corecţii „potrivite”. În martie 1999 s‑a acordat societăţii de administrare un comision de 3,5% din activul net, în anul 2002 de 3,8%  iar în ianuarie 2003, prin modificarea contractului de societate FOA, de max.7%. În fapt, SAI SAFI INVEST îşi putea menţine venituri reale suficiente, dacă ar fi administrat eficient FOA, dacă ar fi recuperat banii FMOA pe care i‑a împrumutat, raţiunea de a funcţiona un fond de investiţii nefiind aceea ca administratorul şi alţi prestatori să consume economiile investitorilor plasate în fond.

            Contractul de societate întocmit pentru FOA de Consiliul de încredere a fixat  o durată a Fondului de 99 ani. Prin aceasta Consiliul a dorit ca nici un asociat să nu supravieţuiască până la lichidare, dar mai cu seamă ca până la lichidare să expire toate termenele de prescripţie posibile. Legat de modificarea contractului de societate FOA petrecută în ianuarie 2003, Regulamentul CNVM 9/1996 art. 5 a) o pune în competenţa Adunării generale a investitorilor, şi nu în aceea a Consiliului de încredere. S‑au pus în circulaţie 2 versiuni uşor diferite ale Actului adiţional 2 la Contractul de administrare, ambele având conţinutul înregistrat la acelaşi avocat Neacşu Carmen, o versiune depusă la CNVM şi altă versiune publicată pe site‑ul RASDAQ.

            Din rapoartele întocmite nu rezultă dacă membrii Consiliului de încredere au imputat vreodată SAI SAFI INVEST SA prejudiciile rezultate din erorile de administrare: indexările plătite investitorilor pentru tardivitatea răscumpărării Certificatelor de investitor FMOA, penalizările şi amenzile pentru întârzieri plată impozite, investiţii ilegale şi irecuperabile, intermedieri inutile şi păguboase, etc.

            Şi mai surprinzătoare a fost acceptarea cadourilor făcute de FOA către SC MARMURA SA şi care însumate au depăşit veniturile ce s‑au distribuit tuturor investitorilor până atunci.

            Consiliile de încredere ale FMOA ‑ FOA n‑au atacat în justiţie nici un act ilegal emis de CNVM care a fost contrar Legii şi care a pricinuit pagube investitorilor.

 

 

            Alegerile din 2005 vor fi ultimele alegeri organizate la FOA întrucât noua Lege 297/2004 obligă la schimbarea fundamentală a modului de organizare a fondului. Ultimul Consiliu de încredere va fi acela care va stabili în ce, şi cum, se va transforma FOA. După cum au acţionat până în prezent domnii
Marin Antonescu, Ioan Ianaşi şi Tănase Gheorghe
nu prezintă nici o garanţie că vor că vor alege o societate de administrare corespunzătoare şi nici că vor întocmi documente ale noii forme de organizare care să reprezinte interesele păgubiţilor FMOA‑SAFI. Aşadar, dacă veţi întâlni aceste nume pe buletinele de vot,
nu le votaţi. Este ultima şansă!

 

Comitetul Director al ANPI

09.05.2005



(*) Consiliul de încredere este compus reprezentanţi ai investitorilor mandataţi să reprezinte fondul de investiţii şi să supravegheze modul de administrare al acestuia

(**) Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este autoritatea publică care trebuie, între altele, să reglementeze şi să supravegheze activitatea fondurilor de investiţii astfel încât să asigure o protecţie rezonabilă a investitorilor