Comunicat al Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Investitorilor (ANPI) apărut sub titlul „Prin sechestrul asupra FNI, păgubiţii sunt păgubiţi încă o dată” – articol BURSA/06.11.2006

 

 

La termenul din 31.10.2006 s-a luat în discuţia părţilor, în cadrul procesului penal FNI, cererea ANPI de ridicare a sechestrului instituit de către Parchetul General, la 01.06.2000, asupra întregului patrimoniu al FNI rămas după constatarea fraudei, adică sume în conturi, valori mobiliare, alte valori şi arhiva. Cererea a fost respinsă de către instanţă, toate celelalte părţi – Parchetul General, inculpaţii şi ceilalţi reprezentanţi ai investitorilor, punând concluzii de respingere. Aceasta a fost a-8-a cerere pe care ANPI a făcut-o pe acest subiect, cereri făcute la toate instanţele la care s-a judecat dosarul penal FNI, toate cererile fiind respinse. De fiecare dată toate celelalte părţi, inclusiv ceilalţi reprezentanţi ai investitorilor s-au opus!

 

Aducem la cunoştinţa opiniei publice că la data de 03.11.2006 am introdus recurs împotriva Încheierii din 31.10.2006, prin care s-a respins cererea de ridicare a sechestrului, în dosarul penal FNI nr.24632/3/2006 la Secţia a II-a Penală a Tribunalului Bucureşti, în conformitate cu prevederile art.168 alin. (2) Cod procedură penală.

 

Ca şi până acum, considerăm nu numai că cererea noastră este perfect fondată, ci şi extrem de necesară, în bătălia dură pe care o ducem cu instituţiile statului român pentru a obţine despăgubirea investitorilor FNI.

 

Art.163 alin. (2) Cpp. specifică că nu se poate institui sechestru decât pe bunurile inculpaţilor, învinuiţilor şi părţilor civilmente responsabile. Ori, în această cauză investitorii FNI sunt părţi vătămate şi s-au constituit ca părţi civile pentru a fi despăgubite într-o cauză în care li s-a produs un prejudiciu. Având în vedere această calitate nici nu se poate pune problema de a exista vreo justificare pentru instituirea sechestrului pe patrimoniul FNI.

 

Pe de altă parte conform OG. 24/93, (legea fondurilor), investitorii sunt proprietari ai fondului. Lor şi nu altora trebuie să le revină tot ce a rămas de pe urma acestui fond.

 

Intenţia statului român, prin instituirea acestui sechestru, a fost de a-i lipsi pe investitorii FNI de mijloacele materiale necesare pentru a se apăra în instanţe (orice cheltuială în interesul FNI se face din banii fondului) şi de informaţiile necesare pentru a-şi construi apărarea în instanţe, prin lipsirea de acces la documentele aflate în arhiva FNI. Este inutil de a mai dovedi perversitatea măsurii privind sechestrul (pe lângă lipsa de bază juridică), având în vedere că în mass-media au circulat multe informaţii cu privire la distrugerea sau dispariţia de acte din arhiva FNI fără ca statul român să se ostenească să le lămurească.

 

În toată perioada de la 24.05.2000 până în prezent toată, arhiva FNI a stat în posesia statului român. Informăm opinia publică că nu există proces verbal de sechestru aşa cum cerea legea şi nici nu ne-a fost predat un exemplar al acestui proces verbal dacă ar fi fost făcut şi ca urmare nici nu ştim ce bunuri şi acte se află sub sechestru. Fără acces la banii FNI, investitorii nu pot să verifice evidenţa deţinerilor şi nici să-şi angajeze avocat în procesul penal. Practic singurii care nu au apărare calificată în acest dosar sunt investitorii constituiţi ca părţi civile, ceea ce este strigător la cer.

 

Am fost acuzaţi la proces că dorim să accedem la banii din conturile FNI pentru uzul exclusiv al membrilor ANPI, ceea ce este absurd, pentru că tocmai ANPI a demascat în instanţă astfel de incidente petrecute în ultimii ani când patrimoniul s-a aflat sub sechestrul statului român. Conform codului de procedură penală până la terminarea proceselor banii, valorile şi arhiva ar putea rămâne în păstrarea unui custode, care poate fi o bancă agreată de proprietari şi instanţă. Hotărârile cu privire la soarta banilor rămaşi în conturi le va putea lua numai Adunarea generală a investitorilor FNI şi nu doar reprezentantul unei asociaţii. În schimb avantajul unei astfel de situaţii ar fi că arhiva ar putea fi consultată şi copiată de reprezentanţii investitorilor interesaţi în aflarea adevărului cu privire la FNI.

 

Nimeni, nici chiar instanţa, nu a vrut să ţină cont de aceste aspecte extrem de importante. Ca urmare, considerăm că ne aflăm în deplin drept să insistăm pentru această cerere de ridicare a sechestrului şi o vom face indiferent de acuzele nefondate care ni se aduc.

 

 

 

 

 

Mihai Nicolaevici

 

Preşedinte ANPI