DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul_______________________________________________________

domiciliat in _____________________________________________________________

________________________________________________________________________

chem în judecată Banca Comerciala Unicredit Ţiriac SA, cu sediul în Bucureşti, Str. Gheţarilor nr. 23-25, sector 1 pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi, în temeiul art. 227 alin. (1) lit.e) din Legea nr.31/1990R:

- dizolvarea societăţii, având în vedere neînţelegerile grave dintre acţionarii societăţii, respectiv dintre societăţile din grupul Unicredit, care controlează pachetul majoritar şi restul acţionarilor minoritari ai societăţii;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

MOTIVELE ACŢIUNII

I. SITUAŢIA DE FAPT

În fapt, subsemnaţii avem calitatea de acţionari ai Băncii Unicredit-Ţiriac, înfiinţată în iulie 1991, cea mai mare parte dintre noi dobândind această calitate încă de la înfiinţarea băncii.

La momentul înfiinţării Băncii Comerciale Ion Ţiriac, acţionarul fondator Ion Ţiriac controla direct sau indirect un procent mai mic de 30% din capitalul social al băncii.

În prezent controlul asupra Băncii Unicredit-Ţiriac este exercitat de grupul HVB-Unicredit prin intermediul următoarelor persoane juridice: Bank Austria Creditanstalt AG; Redrum International Investments B.V. („Redrum”); Vesanio Trading Limited („Vesanio”); Bank Austria – CEE Beteiligungs GmbH; Arno Grundstucksverwaltungs Gesellschaft m.b.H; Beteiligungsverwaltungsgesellschaft der Bank Austria Creditanstalt Leasing GmbH; Bank Austria Creditanstalt Leasing GmbH; UniCredit Securities S.A.; UniCredit Leasing Romania S.A.

Grupul HVB-Unicredit a acţionat în ultimii 5 ani în mod concertat cu societăţile controlate de d-nul Ion Ţiriac, respectiv Redrum şi Vesanio, absolut toate adunările generale care au avut loc începând cu anul 2005 înregistrând un vot similar atât pentru firmele din grupul Unicredit, cât şi pentru cele controlate de d-nul Ion Ţiriac. De asemenea, în actul constitutiv al pârâtei există în cadrul art._ 22.6 prevederea care stabileşte că deciziile majore privind societatea nu pot fi luate decât cu votul pozitiv al societăţior din grupul Unicredit şi al celor două societăţi controlate de d-nul Ion Ţiriac.

Motivul esenţial pentru care noi, reclamanţii, am deis să investim în anul 1991 în acţiunile emise de Banca Comercială Ion Ţiriac s-a întemeiat pe promisiunea d-nului Ion Ţiriac în sensul că banca va fi listată pe piaţa de capital, că valoarea acţiunilor va creşte, că se va înregistra un profit deosebit şi an de an se vor plăti dividende.

Au existat în faza iniţială două tipuri de acţiuni: unele cu valoarea nominală exprimată în lei (35.000lei/acţiune), iar altele cu valoarea nominală exprimată în USD (1000USD/acţiune).

În 9 aprilie 1993, Adunarea Generală a Acţionarilor a hotărât, cu votul decisiv al d-lui Ţiriac, diminuarea absolut nelegală a procentului de deţinere al acţionarilor care plătiseră în lei acţiunile la capitalul social în favoarea domnului Ion Ţiriac. Practic acţiunile d-lui Ţiriac au fost înmulţite de patru ori, prin recalcularea valorii nominale a acţiunilor subscrise în dolari SUA, iar acţiunile românilor, acţionari minoritari, care plătiseră cu lei contravaloarea lor, au rămas la acelaşi nivel.

Tot pe 9 aprilie 1993, capitalul social al băncii a fost majorat cu 8.125.000 USD, prin aportul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), reprezentând 20% din noul capital social al BCIT şi cu 700.000.000 lei, aportul d-lui Ion Ţiriac. Această majorare a capitalului social s-a efectuat cu încălcarea dreptului de preferinţă al acţionarilor existenţi, rezultând în urma acestei operaţiuni o diluare severă a deţinerilor acţionarilor minoritari. Practic, în urma acestei operaţiuni, deţinerea românilor persoane fizice coboară la un procent inferior valorii de 50% din capitalul social. Participaţia d-lui Ion Ţiriac a crescut de la 25% la 31%. Majorarea capitalului social se realizează de la 3 miliarde lei la 4.237.500.000 lei

Câteva procente, cca. 10% rămân deţinute şi prin persoane juridice din grupul Ţiriac, acţionari iniţiali, respectiv Power Development International BVIC şi TV Rom International SRL.

În prezent, excluzând prezentul proces, există un număr de alte patru litigii între acţionarii minoritari ai băncii şi pârâta Unicredit-Ţiriac Bank, toate derivând din încălcarea drepturilor legitime ale acţionarilor.

Pe lângă această situaţie litigioasă creată de exercitarea abuzivă de către acţionarul majoritar a drepturilor de vot în adunarea generală, un alt considerent extrem de semnificativ care ne determină să solicităm dizolvarea societăţii îl reprezintă neacordarea de dividende de către societate, ca urmare a hotărârilor adoptate datorită comportamentului discreţionar şi abuziv al acţionarului majoritar (grupul Unicredit, iar în trecut d-nul Ion Ţiriac).

Astfel, în ultimii 10 ani am primit dividende numai în anul 2005, într-un cuantum extrem de redus, ca urmare a distribuirii profitului aferent anului 2004, deşi banca a realizat permanent profit, fiind îndeplinite toate condiţiile acordării de dividende.

II. EXISTENŢA UNOR NEÎNŢELEGERI GRAVE ÎNTRE ACŢIONARI

2.1. Prejudicierea constantă a acţionarilor minoritari

Art. 227 lit. e) din Legea 31/1990R prevede posibilitatea ca o societate comercială să fie dizolvată şi prin „hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii”.

Legea prevede expressis verbis că principalul motiv temeinic de dizolvare a societăţilor comerciale prin hotărârea tribunalului îl reprezintă neînţelegerile grave între asociaţi care împiedică funcţionarea societăţii.

Neînţelegerile grave între asociaţi, de natură a conduce la dizolvarea societăţii prin hotărârea tribunalului, se traduc prin lipsa lui affectio societatis în momentul încheierii contractului de societate sau dispariţia acestuia pe parcursul duratei de existenţă a societăţii, prin affectio societatis înţelegându-se intenţia asociaţilor de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ comun.

Dispariţia intenţiei de a conlucra poate interveni şi în cazul societăţilor pe acţiuni, în cazul în care există grupuri de acţionari cu interese contrare. Datorită modului de formare a voinţei sociale, interesul social ajunge să se confunde cu interesul acţionarilor majoritari, ceea ce este legitim atâta vreme cât interesele acţionarilor minoritari nu sunt prejudiciate. (St. D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea – Legea societăţilor comerciale. Comentariu pe articole, ed. 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 891).

În cazul Unicredit-Ţiriac, societatea pârâtă, este dincolo de orice dubiu faptul că interesele acţionarilor minoritari au fost prejudiciate prin manifestarea voinţei juridice a acţionarului majoritar, începând cu anul 1993.

2.2. Abuzul de majoritate. Acţionarul majoritar a urmărit doar satisfacerea intereselor sale economice, în dauna intereselor acţionarilor minoritari şi fără a ţine cont de interesul general al societăţii

Cu privire la interesul general al societăţii (interesul social) este necesar să subliniem o serie de aspecte esenţiale:

a) Potivit principiului instituit în art.1492 al.1 Cod civil, orice societate trebuie să fie contractată spre folosul comun al părţilor. Conform acestui principiu, societatea este un bun al asociaţilor, construit în jurul unui nod de contracte, fundamentat pe dreptul de proprietate al asociaţilor şi pe mandatul acordat administratorilor. Acceptarea de către membrii grupului societar a unei organizări, în principal de natură legală, cu alte cuvinte acceptarea instituţiei societare, se face numai în vederea urmăririi scopului comun al tuturor asociaţilor, care constă în îmbogăţirea acestora, în participarea la beneficii.

b) Elementele care imprimă o natură instituţională societăţii comerciale, nu pot reprima dreptul intangibil al fiecărui acţionar/asociat de a avea vocaţie la distribuirea profitului, atunci când acesta este realizat de către societate.

c) Atunci când există o deliberare în vederea adoptării unei decizii cu impact asupra mersului societăţii, este exprimată, pe de o parte dorinţa tuturor asociaţilor de a obţine rezultate financiare prin utilizarea instrumentului societar şi, pe de altă parte, dezideratul unei împărţiri loiale, conforme cu prevederile legii şi ale actului constitutiv, a beneficiilor. Condiţia esenţială este ca sporirea patrimoniului asociaţilor să fie legală şi morală. (Radu N. Catană - Dreptul societăţilor comerciale. Probleme actuale privind societăţile pe acţiuni. Democraţia acţionarială., Editura Sfera Juridică)

Majorările succesive de capital, coroborate cu interzicerea participării noastre la aceste majorări, conform cotelor iniţiale, legal dobândite, reprezintă un argument suplimentar al lezării drepturilor noastre de către acţionarul majoritar.

Temeiurile de drept material care fundamentează controlul judiciar al abuzurilor de majoritate şi de minoritate se regăsesc în dreptul comun, respectiv: art. 3 din Decretul nr.31/1954, privind exercitarea drepturilor subiective în conformitate cu scopul lor economic şi social, art. 970 Cod civil, privind executarea cu bună-credinţă a obligaţiilor contractuale.

2.3 Neacordarea de dividende, coroborată cu imposibilitatea vânzării acţiunilor ne afectează de o lungă perioadă interesele legitime

Scopul pentru care am înţeles să devenim acţionari ai Băncii Comerciale Ion Ţiriac în 1991 a fost acelaşi cu al oricărei persoane care intenţionează să desfăşoare o activitate comercială: obţinerea unui profit, fie din dividendele primite de-a lungul anilor, fie ca urmare a revânzării la un preţ superior a acţiunilor subscrise iniţial sau cumpărate ulterior.

Un argument esenţial care ne-a determinat să devenim acţionari ai pârâtei a fost bazat pe promisiunea fostului acţionar majoritar, d-nul Ion Ţiriac, şi a consiliului de administraţie din perioada respectivă că Banca Comercială Unicredit Ţiriac va fi listată pe piaţa de capital, imediat ce condiţiile legale vor permite acest lucru.

Am fost astfel înşelaţi de fostul consiliu de administraţie şi de către fostul acţionar majoritar cu privire la intenţiile reale ale acestora de a oferi posibilitatea ca acţiunile băncii să se tranzacţioneze pe o piaţă reglementată de capital, supravegheată de autoritatea administrativă competentă, funcţionând pe baza unor principii de transparenţă şi protecţie a investitorilor.

Mai mult decât atât, fostul acţionar majoritar, dar şi grupul Unicredit, care controlează în prezent pachetul majoritar împreună cu societăţile controlate de d-nul Ion Ţiriac, au votat în permanenţă în ultimii 12 ani împotriva distribuirii profitului sub formă de dividende.

2.4 Dispariţia totală a elementului affectio societatis în ceea ce îi priveşte pe acţionarii minoritari

Noi, acţionarii minoritari-reclamanţi în cadrul prezentei acţiuni, afirmăm că nu mai dorim să avem calitatea de acţionar şi să desfăşurăm împreună cu acţionarul majoritar nicio activitate de comerţ.

De asemenea, afirmăm că există neînţelegeri grave între noi şi grupul de firme care controlează pachetul majoritar, ce au generat o serie de litigii între noi şi acesta.

În aceste condiţii, solicităm instanţei să constate că:

- a dispărut intenţia de a desfăşura în comun activitatea comercială

- nu există o altă condiţie esenţială a funcţionării societăţii, respectiv intenţia societăţii de a realiza beneficii care să fie împărţite între acţionari.

Pentru aceste considerente vă solicităm admiterea acţiunii şi pronunţarea dizolvării societăţii Unicredit-Ţiriac Bank, în temeiul art. 227 lit.e) din Legea nr.31/1990R.

În drept: art. 227 lit.e) Legea nr.31/1990R

Probe: înscrisuri

LISTA ACTIONARILOR CARE PROMOVEAZA ACTIUNEA DIZOLVARII SOCIETATII UNICREDIT TIRIAC BANK SA

Nr. Crt.

NUME SI PRENUME

SEMNATURA